Stabilirea destinelor

« Cine Il primeste pe Fiul
Despre Initierea in cele 7 Raze ale Arhanghelilor »
Stabilirea destinelor

aprilie 19, 2011 de karyn

Tema liberului arbitru a fost intotdeuna controversata. Va propun un film interesant care sigur o sa va placa si o sa va puna putin pe ganduri, ”Gardienii destinului”. Click aici pentru a viziona filmul : ”Gardienii destinului” on line

Va sfatuiesc doar sa il priviti cu alti ochi si nu aceia ai egoului care este nemultumit sa i se impuna ceva. Dincolo de ego vei putea intelege mesajul filmului … Destinul il putem schimba si avem aceasta putere, doar ca atunci apar testele. Meritam cu adevarat sau nu? Dumnezeu nu ne vrea niste fiinte care doar se supun, vrea sa intelegem viata ca pe o imensa oportunitate de a trai si de a fi autentici… in inima si nu in ego. Iisus a spus :”Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. ”Un bun moment de a medita la ceea va doriti cu adevarat, un bun prilej de meditat daca stiti ce sa cereti… ”

…. Ceva uimitor se intampla si in timpul acestor sarbatori de Paste privind destinul noastru:

”Dupa Slujba de Inviere centrul de greutate al ceremoniei Celebrării Luminii, se mută asupra oamenilor. Imediat după aceste momente, apar Veghetorii, Entităţi angelice subordonate Îngerului morţii, responsabile cu starea aurică de sănătate a oamenilor. Fiecare om are doi Veghetori personali, începând de la naşterea în lume materială şi până la moarte.

Veghetorii sunt subordonaţi în mod direct Îngerului Morţii, dar acest fapt nu înseamnă implicit că trebuie să raportam activitatea lor actului morţii sau fenomenelor conexe. Dimpotrivă, Veghetorii se ocupă de viată, nu de moarte. Ei se îngrijesc de sistemul auric uman, reparând în mod permanent ceea ce strică omul, prin activitatea sa total nesănătoasă din timpul vieţii.

Veghetorii sunt prezenţi atât la naşterea unui om, cât şi la moartea sa, ajutând omul să se desprindă în mod optim, fără suferinţe, de trupul material. Pe toata durata existenţei omului, activitatea Veghetorilor este extrem de importantă, ei fiind, la propriu, cele mai apropiate Entităţi angelice. La Paşte, Veghetorii verifică starea aurică a oamenilor întrucât, datorită extraordinarei desfăşurări de forţe ortoexistenţiale, sistemul auric omenesc şi, în primul rând, chakrele, au tendinţa de a funcţiona la un nivel foarte înalt, cu care, în mod curent, omul nu este obişnuit, astfel încât pot să apară disfuncţii ale aurei. Ei acţionează direct asupra chakrelor, diminuând de cele mai multe ori funcţionarea în exces a unor chakre care se “supraîncălzesc”.

Dar, datorită faptului că chakrele oamenilor se încălzesc şi încep şi funcţioneze în exces, mulţi dintre cei prezenţi la slujba de Înviere au anumite percepţii, trăiri, sentimente sau chiar viziuni inexplicabile. Această stare de lucruri încetează imediat ce Veghetorii acţionează prin metodele lor specifice asupra principalelor chakre ale trupului. Cea mai vizată este chakra ajna, chakra prin care se pot percepe anumite viziuni. Până în aceste momente, semnificaţia sau, cel puţin, una din semnificaţiile evenimentelor petrecute în planul eteric, reprodus la o altă scară în planul omenesc, prin citirea de către preoţi a slujbei religioase, vizase în primul rând regenerarea întregul sistem auric terestru, fiind în esenţă repetarea actelor arhetipale ale lui IISUS HRISTOS de acum aproape 2000 de ani din Palestina.

Prin actele dramatice de acum 2000 de ani, repetate în fiecare ceremonie a Paştelui, IISUS HRISTOS a învins moartea, iar destinul Său s-a unit cu destinul tuturor oamenilor de pe pământ, – prezenţi, trecuţi sau viitori – deschizându-se porţile iertării păcatelor, nemuririi şi vieţii veşnice, într-un cuvânt a Mântuirii individuale şi colective. În a doua etapă a ceremoniei Paştelui, care începe cam la o jumătate de oră după miezul nopţii, se produc mai multe evenimente care privesc destinul personal al fiecărui om. Prin Porţile cerului rămase deschise în tot acest răstimp, pătrund acum, în valuri succesive, diferite entităţi de toate categoriile, de la entităţile omeneşti – defuncte, care, o singură dată pe an pot coborî în planul eteric, până la înaltele Entităţi angelice diriguitoare ale sistemului auric terestru.

Entităţile îngereşti au ochi asemănători oamenilor, cu iris normal. Entităţile luciferice, în schimb, au, fără excepţie, ochi lipsiţi de iris, de culoare neagră. Este ca şi cum, în locul ochilor, ar fi o pată de culoare neagră. Există însă şi Entităţi îngereşti din Ierarhia Fiilor Luminii – mai ales cele foarte înalţe – care nu au iris. Dar acestea nu au ochii de culoare neagră, ci au culori deschise, foarte frumoase.

Ca la un semnal, prin Poarta 1 apare un stol imens de Entităţi denumite Vameşi sau Mesageri ai Domnilor Destinului. Fără să întrebe pe nimeni, ca şi cum totul ar fi stabilit, Mesagerii Domnilor Destinului (ai karmei) se răspândesc la toţi oamenii, fie că aceştia stau acasă şi dorm, fie că sunt în curtea sau în incinta vreunei biserici, fie că sunt la discotecă sau la chef. Mesagerii Domnilor Destinului sunt însoţiţi de Scribi, entităţi care pun, cu un fel de instrumente de scris, anumite semne pe frunţile oamenilor. De fapt, Mesagerii Domnilor Destinului au rolul de a traduce în lumea materială deciziile Domnilor Karmei cu privire la destinul fiecărui om, în funcţie de faptele sale din ultimul an. Nu Domnii Destinului fac jocurile şi stabilesc karma fiecărui om, ci oamenii înşişi prin faptele lor. Domnii Destinului nu fac altceva decât să constate şi să includă destinul personal al fiecărui om în destinul mai vast al întregii comunităţi omeneşti. Mesagerii Domnilor Destinului transpun deciziile superioare la nivelul individual al fiecărui om în parte şi, în consecinţă, la nivelul, comunităţilor.

Acest eveniment se produce o singură dată pe an, în noaptea de Înviere, iar în acest moment important se “stabileşte” destinul omului pentru anul ce începe. Faptul că, în epoca modernă, Anul Nou se celebrează la sfârşitul lunii decembrie, iar Paştele patrucinci
luni mai târziu nu trebuie să încurce pe nimeni. Toate popoarele antice celebrau sărbătoarea Anului Nou la începutul primăverii, când, după cum stă scris în marile cărţi sacre, Zeii stabilesc destinul fiecărui om în parte.

Acest fapt, cunoscut de vechii mitografi ai antichităţii, se întâmplă şi în ziua de astăzi, dar nu la Anul Nou, care nu mai corespunde, dată fiind modificarea adusă în epoca modernă, cu adevăratul început al Anului sacru, liturgic, care corespunde ritmurilor naturii şi evenimentelor ce se desfăşoară la nivelul întregii Terra aurica. Din acest motiv, începutul adevărat al unui An, corespunde cu sărbătoarea Paştelui, momentul sacru în care se stabileşte ceea ce se va întâmpla în viitoarele 365 de zile, atât pentru fiecare om în parte, cât şi pentru umanitate în general, în conformitate cu faptele şi cu comportamentul anterior al oamenilor.

Aici se cuvine totuşi un mic comentariu. Unii oameni au impresia că totul în cosmos, inclusiv fenomenul karmei, este bătut în cuie, ceea ce este destul de departe de adevăr. Evoluţia omului în decursul unei încarnări nu este predestinată strict, existând o mulţime de evenimente determinate de voinţa omenească, care produc multe schimbări importante.
Există, de asemenea, o mulţime de toleranţe şi de variabile, care pot fi depăşite sau modificate într-un sens sau în altul. Omul este singurul element din acest cosmos care, dotat cu voinţă, poate alege singur calea pe care o doreşte. El poate evolua sau stagna în funcţie de alegerea sa şi de puterea pe care o are de a determina evenimentele. Desigur, libertatea umană şi liberul arbitru pot determina aceste aspecte până la o anumită limită, orice schimbare fiind totuşi destul de previzibilă. Pentru un om care a atins o anumită limită evolutivă se poate interveni pentru a fi propulsat pe un alt nivel, care poate însemna concret noi evenimente ale vieţii şi noi învăţăminte. Probabil că astfel de evenimente se produc curent, ele neîmpiedicând în nici un fel mersul de ceasornic al cosmosului. Aceasta reprezintă o variabilă, care, de regulă, este reglată pe parcurs.

Toate variabilele luate în calcul în noaptea de Paşte sunt structurate pe baza unor constante ale existenţei omeneşti. Aceste constante de bază ale existenţei încarnate pot modifica destinul fiecărui om în parte. Dar, pentru a înţelege cum, pe baza acestor constante, se produce variabilitatea destinului uman, trebuie să facem un scurt ocol în ceea ce priveşte aura umană.

La nivelul corpului duh, există trei pete karmice, care reprezintă “bagajul” existenţelor anterioare ale omului. O parte din conţinutul acestor pete karmice este transferat, în momentul naşterii unui om, la nivelul nou formatului suflet. Sufletul este, astfel, reflectarea pentru o singură existenţă a corpului duh al omului. Astfel, începând de la naştere, pe mantaua sufletului, se pot observa trei pete karmice întunecate situate cam în dreptul pieptului. Sufletul omului, privit prin clarvedere, seamănă întrucâtva cu uniforma unui general rus, participant la toate războaiele secolului XX: plin de “decoraţii” karmice, ce reprezintă bagajul existenţelor anterioare. Aceste “decoraţii” karmice, vizibile prin clarvedere ca un fel de puncte de diferite culori, majoritatea cu tente întunecate, sunt paternurile karmice care generează evenimentele prin care trece omul în prezenta încarnare. La aceste “decoraţii” mai vechi, prin însăşi faptul că există, se adaugă neîncetat “decoraţii” karmice noi, rezultate din actele pe care le face omul în viaţa de zi cu zi. Astfel, omul se încarcă cu karma de la an la an, în funcţie de faptele sale. Şi cum, omul încalcă destul de des legile subtile cosmice, karma se tot acumulează. În ritmul în care “se consumă actualmente evenimentele lumii, umanitatea în ansamblu, la fel ca şi fiecare individ în parte, are toate premisele ca, la un moment dat, să fie strivită de cantitatea mare de karma negativă acumulată.

În orient, filozofii hinduşi din antichitate care au aprofundat legile karmei, au constatat că “reminiscenţele” karmice, denumite de ei samskaras, au tendinţa de a se acumula într-o eternă devenire fără sfârşit şi fără posibilitatea de a mai fi reduse sau măcar stopate. În viziunea lor, “eliberarea” din circuitul nesfârşit al transmigraţiei nu este posibil decât unei mici elite: cea care se dedică trup şi suflet anumitor tehnici şi reuşesc să-şi anuleze karmele printr-o “ardere la alb”, urmând ca, în final, să atingă samadhi, nirvana, sunnyata sau ceva echivalent unei enstaze în care totul se “stinge”.

De două mii de ani, lucrurile s-au mai schimbat, astfel încât, prin modificarea structurii aurice umane în sensul activării chakrei inimii şi prin apariţia corpului haric al plaselor mesianice, produse de activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea eterică, este posibilă, pentru toţi oamenii, posibilitatea Mântuirii. Prin plătirea Preţului de către IISUS HRISTOS, s-a reuşit ca omul să aibă acces, pe o Cale directă, la Mântuire.

Prin Prezenţa şi activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea eterică, precum şi prin existenţa unor constante considerate banale în lumea materială – credinţa, rugăciunea, postul şi spovedania – karma omului este în bună măsură “arsă”.

În mod concret, evenimentele se desfăşoară în felul următor: în cadrul “fixării destinului”, în noaptea de Paşte, conţinutul petelor karmice de le nivelul sufletului au tendinţa de a se “vărsa” în conţinutul petelor karmice situate la nivelul corpului duh. Acesta este un proces care se petrece constant la toţi oamenii. Astfel, în funcţie de karma acumulată, Mesagerii Domnilor Destinului aplică pe fruntea omului, în a doua jumătate a nopţii de Înviere, destinul potenţial pentru viitorul an, până la Paştele viitor, ca rezultantă a destinului trecut. Nu ei fixează karma viitoare, ci numai omul. Ei doar consfinţesc destinul ce stă să vina.

Prin intermediul constantelor amintite anterior, credinţa, rugăciunea, postul şi spovedania, omul elimină o bună parte a noxelor karmice negative din petele karmice şi se simte uşurat. Pentru clarvăzător este evident că, în decursul celei de-a doua părţi a ceremoniei Paştelui creştin, cei care ţin post, se roagă şi se spovedesc, au foarte mult de câştigat. Prin întermediul postului, corpul dorinţelor fiecărui organ în parte şi, deci corpul dorinţelor întregului organism uman, se eliberează de noxe – pe care unii le numesc ispite. Cu alte cuvinte, are loc o purificare. Prin spovedanie, omul se eliberează de tensiunile karmice care-i ţineau fiinţa blocată. În fine, rugăciunea îl pune pe om sub cupola protectoare a plaselor mesianice.

Astfel, noxele karmice reflectate la nivelul sufletului nu se mai varsă în corpul duh al omului, ci sunt eliminate. În cazul în care noxele karmice sunt transferate de suflet direct corpului duh şi, în consecinţă, metabolizate şi procesate, ele vor reveni cândva înapoi, în prezenta existenţă sau în cea viitoare, sub formă de destin, deci de evenimente karmice. Cel care a făcut posibil acestă lucrare karmică şi a deschis poarta Mântuirii, este Iisus Hristos care a plătit Preţul pentru toţi oamenii.

Prin intermediul ceremoniei Pastelui, principiul candelei sau al transmiterii luminii îşi găseşte expresia sa cea mai concretă. “Veniţi de luaţi lumină” este expresia cea mai adâncă pe care o poate îmbrăca, în lumea materială, acest principiu cosmic. Dar, dacă se poate observa cu ochii fizici cum se transmite lumina de la om la om prin intermediul lumânării, dacă se poale resimţi în mod concret acea emoţie de la miezul nopţii, când toate luminile se sting, pentru ca imediat după aceea, undeva în noapte, să lumineze prima flacără a unei lumânări, omul nu poate vedea cum o altfel de lumină, Lumina harică, emanată din Trupul cel Viu de Lumină al lui IISUS HRISTOS este transmisă corpului haric care se formează la nivelul unui lăcaş de cult şi care, apoi, este preluată de fiecare om în parte şi transmisa mai departe şi la cei ce, din comoditate sau din neştiinţă, nu catadicsesc să pătrundă pe poarta unei biserici creştine în noaptea de Paşte. Este astfel suficient ca o singură persoană dintr-o familie
sau dintr-un sat să vină la biserică şi să ia Lumina şi s-o transmită mai departe la toţi credincioşii, pentru ca pe baza principiului candelei, toţi oamenii să beneficieze de Lumina lui Hristos. Este nevoie de un singur om cu Har, pentru ca şi alţii să fie mântuiţi prin el. În momentul în care Scribii scriu pe frunte destinul omului pentru anul ce stă să vină, sărbătoarea Paştelui se încheie.” (Cristian Ganescu – Forta contra Forta)

Ulterior, oamenii se perindă prin faţa altarului şi se împărtăşesc: “Beţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, acesta este sângele Meu”, spune Iisus Hristos în Evanghelie, iar acesta este temeiul unui mare mister al cosmosului spiritual, care se săvârşeşte neîncetat de 2000 de ani.


sursa

http://putereaprezentului.wordpress.com/2011/04/19/stabilirea-destinelor/