Icoana Maicii Domnului - Biserica Mihai Voda Bucuresti

Una dintre icoanele făcătoare de minuni din Bucureşti, este icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă. Ctitorie a Marelui VoievodMihai Viteazul, mănăstirea fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea în urma unei făgăduinţe facută Sfântului Nicolae. Din consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai era Ban al Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine în Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist). Aici s-a rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae, căruia i-a făgăduit că-i va înălţa o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate sa-l omoare pe acest om. Scăpând de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea Mihai Vodă, bijuterie arhitectonica, in prezent monument UNESCO. În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării. Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada Sapienţei, după care a fost închisa şi nu s-a mai slujit in ea până în anul 1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte: "Acest străvechi lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea mai frumoasă cetate medievală a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu, Biserica a fost redeschisă în anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu". Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla. Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl îndeamnă pe această cale să o restaureze. În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia. Odighitria (Hodighitria) înseamna "cea care te povaţuieşte şi care te întampina", "te previne înainte de necazuri". Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului. Părintele paroh dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic cu rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei. Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina. A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni, tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare. Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune în "Cuvant înainte" la "Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu", tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului: "Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica Domnului m-a luminat.  Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne învrednicească să fim neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoare, ce se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou)." PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj sa spuneti o rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru tot ajutorul pe care l-ati primit in viata de la Bunul Dumnezeu. Apoi va rog sa trimiteti acest mesaj catre toti prietenii si rudele voastre. Cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta veti primi tot ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre. Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin.Rugaciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. Nu e cu nici o plata, dar aduce o mare rasplata. In momentele dificile cauta-L pe Dumnezeu ! In momentele de liniste adora-L pe Dumnezeu ! In momentele dureroase ai incredere in Dumnezeu ! In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu ! Cu multa dragoste pentru tine. Pe cat de repede a venit, pe atat de repede trebuie sa se duca. Fecioara care ia problemele. Cand ajunge la tine trebuie sa si plece mai departe.

SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

Masajul tantric: atingerea care iti da fiori de placere

Masajul tantric: atingerea care iti da fiori de placere

Masajul tantric nu este un simplu masaj ci se bazeaza pe convingerea ca o viata sexuala sanatoasa are numeroase beneficii atat pentru corp cat mai ales pentru spirit. Hindusii, primii care au promovat aceasta filosofie, sustineau chiar ideea de implinire si armonie prin cultivarea si educarea placerii fizice. Cu toate acestea, trebuie subliniat ca masajul in sine nu are rolul de a conduce la orgasm ci de a stabili un grad de intimitate intre cei doi parteneri prin apropierea fizica si totodata de a destinde corpul pregatindu-l pentru acest moment de maxima intensitate. 

In fliozofia tantrica, nuditatea nu reprezinta un impediment in calea implinirii fizice si spirituale ci o intoarcere la conditia initiala a omului, cand barbatul si femeia reprezentau un intreg iar initierea in tainele sexualitatii nu excludea purificarea si inaltarea spirituala.

Masajul tantric se adreseaza intregului  corp nu doar zonelor erogene si organelor sexuale, denumite simbolic Lingham ("sabie de lumina" sau "manunchi de raze", in sanscrita) si Yoni ("spatiul sacru"). 

Ca orice tip de masaj si cel tantric incepe cu aplicarea unui ulei aromat care are rolul de a relaxa muschii, de a pune sangele in miscare incalzind usor pielea si de a pune in echilibru corpul si spirtul. Poti incepe aplicand pe spatele partenerului cateva picaturi de ulei pe care l-ai incalzit in prealabil in palme: prima atingere trebuie sa fie una senzuala si placuta, nu una care sa-i dea partenerului fiori...la propriu!

Pentru a elibera tensiunea acumulata, exista cateva zone pe care trebuie sa insisti. Acestea sunt gatul, umerii si partea superioara a spatelui - la femei, respectiv bazinul si fesele pentru  barbati.Tine cont insa ca acest masaj nu este unul terapeutic ci de relaxare, asadar nu insista mai mult decat este cazul pe zonele vizate. Toodata miscarile tale trebuie sa fie sigure dar blande. Poti improviza, insa pentru efecte garantate miscarile si tehnicile trebuie sa se inlantuiasca intr-o anumita ordine. Iata cateva trucuri de care poti tine cont:

Atingerea de inceput 


Roaga-ti partenerul sa se aseze cu fata in jos. Cu podul palmelor apasa-i usor umerii apoi coboara incet spre bazin, fara a insita deloc pe coloana. Aceste miscari blande il vor obisnui pe celalalt cu atingerea mainilor tale.

Incalzeste-i spatele


Cu ajutorul palmelor maseaza usor pielea spatelui pe directii paralele, de sus in jos, de o parte si de alta a coloanei. Cu palmele lipite reia miscarea de data aceasta de-a lungul  umerilor, coborand incet in jos, in linii paralele, spre fese.  

Cu ajutorul degetelor framanta-i muschii spatelui, incepand din zona gatului si a umerilor si coborand spre fese. Ai grija sa nu strangi foarte tare pentru ca intentia nu este de a-i inrosi pielea ci de a incalzi usor zona vizata. Cu buricele degetelor aplica apoi o ploaie de lovituri rapide si regulate, incepand din zona umerilor si coborand spre bazin. Acopera cu un prospop partea superioara a spinarii, lasand descoperita doar zona bazinului, fesele si coapsele.

Pentru femei zona bazinului este una extrem de sensibila si necesita un masaj mult mai bland decat restul corpului, cel putin in perioada premenstruala. Roaga-ti partenerul sa maseze zona respectiva prin miscari usoare, circulare, realizate cu ajutorul buricelor degetelor. Chiar daca palma este dreapta si incordata, presiunea exercitata trebuie sa fie usoara.

Acelasi tip de masaj il poti face partenerului insa miscarile trebuie sa fie ceva mai pregnante, in forma de spirala sau de scoica, realizate cu ajutorul degetelor mari. Poti incepe din zona sacrala, urcand incet, pe coloana si coborand la fel spre fese. Cu ajutorul podului palmelor realizeaza miscari circulare pe fese, coboarnd spre coapse. Poti framanta usor muschii fesieri cu ajutorul degetelor sau poti exersa o miscare senzuala, de mangaiere, cu ajutorul palmelor. Presiunea pe care o exerciti este usoara iar miscarea trebuie sa fie fina, mai mult o atingere care sa urmeze linia curba a feselor, coborand incet spre coapse. 

Picioare

Masajul trebuie sa fie putin mai alert, cu framantari rapide dar usoare, care sa nu provoace durere: strange portiuni mici de piele intre degete, framantandu-le usor, in timp ce cobori spre talpa. 

Talpa

Cu ajutorul degetelor mari, maseaza talpa prin miscari circulare. Insista pe degele de la picioare, masandu-le si framanatndu-le usor, pe fiecare in parte.


Umeri si piept

Roaga-ti partenerul sa intinda pe spate. Aseaza-te adeasupra lui, sau langa el. Cu podul palmelor apasa-i usor umerii. Strange-i umerii in palme pret de cateva secunde si roaga-l sa traga adanc aer in piept si sa-l elibereze printr-o expiratie profunda. Elibereaza-i umerii. Repeta miscarea.  
Maseaza-i pieptul, asezand o palma in urma celeilalte. Axeaza-te pe zona centrala (aceasta ar corespunde zonei dintre sani, in cazul unei femei). Cu podul palmelor apasa zona corespunzatoare sternului (osul central al pieptului), coborand spre bazin si spre spate.
Nu mai este cazul sa spunem ca sanii unei femei sunt probabil cei mai buni receptori ai masajului erotic, asadar partenerul trebuie sa le acorde atenia cuvenita: miscari circulare, framantari usoare si, de ce nu, saruturi apasate.

Eliberarea energiei sexuale: gat si urechi

Cu ajutorul degetelor mari, apasa usor de-a lungul coloanei, incepand din zona umerilor si uracand spre ceafa. Apoi, cu miscari circulare, maseaza muschii gatului. Roaga-ti partenerul sa se ridice. Din pozitia sezut, apuca-i tamplele in maini, masand usor. Pentru ca masajul sa fie mai relexant, aseaza-te in spatele partenerului, sprijinindu-i trunchiul. Roteste-i capul incet, in sensul acelor de ceasornic si apoi invers. Apleaca-i capul inainte si inapoi de cateva ori. Muschii capului si ai gatului trebuie sa fie relaxati. 
Urechile au si ele cateva puncte erogene care pot fi stimulate printr-un masaj usor, tandru. Apuca lobul urechii intre degetul mare si cel atarator si maseaza cu miscari circulare. Tine apasat pret de cateva secunde. Din acest punct esti libera sa vii cu mici trucuri din propriul "arsenal" : buzele, dintii si limba pot face adevarate minuni in zona urechilor!

Sursa: www.feminis.ro

Nimeni nu e mai inteligent decat tine!

Nimeni nu e mai inteligent decat tine!

Cu totii trebuie sa incercam sa intelegem ce se intampla ,avem nevoie sa intelegem ce se intampla ,si dupa parerea mea umila ,ideologia nu face decat sa iti stea in cale.


Nimeni nu intelege ce se intampla.Nu budisti, nu crestinii, nu oamenii de stiinta ,nu politicienii,nu.....sti... nimeni altcineva nu intelege.....ce se intampla.


Asa ca, uitati de ideologii,ele tradeaza ,limiteaza, ele nu conduc...nicaieri.


Confrunta-te pur si simplu cu informatia neprelucrata si ai incredere in tine.


Nimeni nu e mai destept decat tine.Si daca ar fi?ce bine iti face tie intelegerea lor?


Multi ar spune,"pai da..eu nu inteleg fizica cuantica,..dar undeva ,cineva o intelege"!Asta nu e o atitudine care ajuta pastrarea intelegerii din lumea cuantica.


Informeaza-te singur!Ce inseamna sa te informezi??Inseamna a transcede ,a nu avea incredere deplina in ideologii.Mergi pe experienta directa.Ce crezi Tu cand privesti o cascada,ce crezi TU cand faci sex,ce crezi TU cand iei psilocibina..ce crezi TU cand.......!!


Orice altceva e doar un zvon necomfirmabil ,fara folos, majoritatea probabil sunt minciuni.Asa ca ,elibereaza-te de iluzia culturii si asuma-ti responsabilitatea pentru cea ce crezi si cea ce faci.

EU SUNT TU

Terence Mckenna (1946-2000)

Salut Divinitatea din tine! 1) Nimeni nu are nevoie de ajutorul tau , deoarece nu exista nimeni separat; 2) Ajutorul tau nu este un serviciu, ci o sarbatoare- o piesa de teatru 3) Tu nu trebuie sa renunti la nici un lucru, cu exceptia unuia singur, care nu a existat niciodata ego-ul; 4) Atunci cand o persoana obisnuita este iluminata, ea devine un intelept, insa cand un intelept este iluminat, el devine un om obisnuit; 5) Ego-ul doreste in special sa vada lumea ca fiind obisnuita, in Adevar totul este obisnuit, caci lumea este speciala; 6) Tu poti lucra impreuna cu mine oriunde te afli, deoarece distanta si spatiul nu sunt niciodata o limitare; 7) Ceea ce tu iubesti cu adevarat si dupa care tanjesti este Adevaratul Tau Sine   Atunci cand cineva crede ca are o misiune si o ia foarte in serios, creeaza doua probleme aparente: 1) Infinitul care esti Tu cu adevarat se identifica cu rolul din vis si devine o entitate limitata ce are de facut ceva. Aceasta este o super-inselatorie limitata a Fiintei Tale Adevarate, in special daca tu consideri rolul ca fiind real si serios; 2) Persoana (rolul) porneste de la un fals sistem de credinte, presupune ca exista ceva in neregula cu  Universul si ca este necesar ca acest lucru sa fie remediat, astfel ca persoana va proiecta acest sistem de credinte si de aceea va fi vazut ca minfestandu-se in lumea visului sau, nefiind constienta ca “ ceea ce crede a fi real” a creat si a planuit in mintea sa. Astfel, in acea persoana se da o lupta, prin faptul ca ea si-a imaginat si a visat ceva. Incercand sa rezolvi aceasta dilema din afara, nu faci decat sa exacerbezi problema presupusa initial. In realitate, atat problema cat si solutia se afla in INTERIOR. Atunci cand acest lucru este inteles, poti sa-ti manifesti liber rolul (misiunea) in acest plan, fara a te identifica cu el. Fiind centrat in Adevaratul Tau Sine, tu (rolul din vis) vei fi calauzit in mod constant si protejat, astfel incat sa-ti poti juca rolul cu bucurie si in neinfricata libertate. De fapt, tu intelegi ca nu faci nimic in mijlocul intregului joc. Spiritul sau Sinele face toata munca. In mod asemanator, atunci cand incerci sa-I trezesti pe altii si sa iei acest lucru in serios, pleci de la premiza ca ei se afla in iluzie sau in somn (ignoranta) si acest lucru este ceea ce tu proiectezi, creezi si vezi si in mod gresit consideri proiectia ta ca fiind o realitate. Insa, odata cu propria ta trezire, vei vedea ca intreaga lume este trezita. Acesta este paradoxul divin. Non-dualitatea este intotdeauna paradoxala pentru o minte dualistica.   Precum stii, finitul nu poate niciodata intelege infinitul. Atunci cand tu intelegi ca esti Infinitul, intelegerea nu se mai face prin minte sau ganduri, ci prin Sinele care nu poate fi pus in cuvinte. Trezirea ta se produce,  accepta invitatia si recunoaste ca Tu deja te-ai trezit, si chiar asa si este. In lume exista doua tipuri de creatori, un tip care lucreaza cu obiecte-poetul, pictorul etc.-creeaza lucruri. Celalalt tip de creator este misticul, se creaza pe sine. El nu lucreaza cu obiecte, ci cu subiectul; lucreaza asupra lui insusi, asupra propriei sale fiinte, el este creatorul adevarat, adevaratul poet, deoarece se  transforma pe sine intr-o capodopera. Tu porti capodopera ascunsa in interiorul tau, insa stai in drum. Da-te la o parte si atunci capodopera va fi dezvaluita! Fiecare este o capodopera, deoarece Dumnezeu niciodata nu da nastere la ceva mai putin decat la o astfel de opera. Fiecare poarta, de mai multe vieti, capodopera ascunsa in interior, nestiind cine este si incercand doar la suprafata sa devina cineva. Scapa de idea de a deveni cineva, deoarece tu deja esti o capodopera ce nu poate fi imbunatatita. Tu trebuie numai sa-ti vii in fire, sa stii si sa intelegi asta. Dumnezeu Insusi te-a creat si tu nu poti fi imbunatatit!” Cand inima este inocenta si au disparut zidurile, tu esti legat cu infintul si nu esti inselat; nu exista nimic care ti se poate lua. Ceea ce ti se poate lua nu merita sa fie pastrat si ceea ce nu ti se poate lua …de ce ar trebui sa-ti fie frica ca ti se va lua? Nu ti se poate lua, nu exista nici o posibilitate. Tu nu-ti poti pierde adevarata comoara! Atunci cand te-ai trezit , vezi ca intreaga suferinta este o iluzie, un concept si ca de fapt nu exista nici o suferinta si Sinele Tau este Tot ceea ce exista. Suferinta este acolo numai pentru a invata Adevarul si din moment ce Adevarul este invatat, suferinta este indepartata din mintea ta si din Univers. Asadar, Trezirea Ta este SINGURUL si adevaratul serviciu pe care tu il poti face intregii Umanitati si Creatii. Pentru aceasta, mergi inainte cu intreaga ta viata asa cum ai facut-o mereu, dar reaminteste-ti in liniste ca Iubirea Ta pentru Adevar iti este principala dorinta, Iluminarea este singurul tau tel semnificativ si ca nimic altceva nu conteaza… Singurul lucru care este asteptat de la tine este SA AI INCREDERE DEPLINA IN SINELE TAU SUPERIOR (MINTEA COMPLETA) CARE ITI VA ADUCE IN CURAND ILUMINAREA. Advarul se afla in Tine, cauta-L, gaseste-L si bucura-Te cand ai ajuns in sfarsit ACASA, dar tine minte ca NU ATAT DE IMPORTANTA ESTE DESTINATIA, PE CAT CALATORIA……. ...Eu si Tatal(Dumnezeu) suntem Una... Deoarece Dumnezeu este Fiinta Mea, Singura Fiinta Ce Exista, in viata mea nu poate exista decat Armonie si Frumusete, iar eu am incredere ca ASA ESTE....... SI DECI ASA SI ESTE.” Ramai constient in Gratia lui Dumnezeu si totul se va schimba. Este tot ce ai nevoie. Nu-ti asculta simturile sau mintea care-ti pot pretinde ca nu esti Una cu Dumnezeu, deoareceTu Esti Una cu Dumnezeu. Asculta-ti numai vocea interioara(atunci cand mintea ta este libera de toate conceptele ce te retin in necunoscut), vocea este inca slaba, dar iti va spune ca Tu Esti Una cu Dumnezeu si acesta este Adevarul Tau si nu exista nici o alta Lege, nici o alta Putere si nici un alt Adevar. Lasa sa plece de la tine orice alt sistem vechi de credinta ce sustine boala, limitarea si “separarea de Dumnezeu”. Intra in noul sistem de credinta, cel in care “Eu si Tatal(Dumnezeu) suntem Una si acest Sine sau Spirit (Dumnezeu) este Adevarata Mea Fiinta.” Ramai in aceasta stare, si Dumnezeu va trai Viata Ta incepand din acest moment. Este tot ce tu ai nevoie.

Traieste total, traieste cu pasiune

Traieste total, traieste cu pasiune... In felul acesta fiecare moment devine de aur, iar intreaga ta viata se transforma intr-o insiruire de clipe aurite. O astfel de fiinta nu moare niciodata, caci atingerea ei seamana cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimba in aur.

Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului.

Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.

Atunci cind te nasti, nu esti un copac, ci o saminta. Trebuie sa cresti, trebuie sa ajungi la o inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta, implinirea ta. Aceasta inflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatura decit cu tine, cu evolutia ta personala.

Intelege, trebuie sa devii o adevarata celebrare pentru tine insuti!

DESPRE NOI SI VREMURILE PE CARE LE TRAIM,

DESPRE NOI SI VREMURILE PE CARE LE TRAIM, de Barbara Wren, autoarea cartii Trezirea celulara, care tocmai a fost publicata de Editura For You http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=187 Traim intr-un univers uimitor, facut din energie care vibreaza, se schimba si se extinde mereu. Nimic nu ramane la fel; singura constanta este schimbarea. In univers, tot ceea ce incearca sa se impotriveasca acestei schimbari conduce la tensiuni si conflicte. La nivel uman, cand intre doi indivizi exista tensiuni si divergente, stim ca pot aparea conflicte si boala. Tot asa, cand exista tensiuni si divergente intre noi si energiile universale, conflictul intern si boala sunt inevitabile. Am fost meniti sa fim in avangarda realitatii, sa indraznim a avea vise noi si minunate si sa detinem puterea de a le transforma in realitate. Gandurile si visele noastre sunt vibratii pe care le transmitem continuu in univers – iar aceste vibratii fie vor rezona cu energiile universului, fie vor fi defazate fata de acestea. Si, pentru ca universul se extinde permanent, orice gand sau vis pozitiv se va propaga rezonand, natural si armonios, cu tot ceea ce este. Similar, orice gand negativ va fi defazat si va cauza tensiuni si conflicte. Spus mai simplu, daca vrei sa fii fericit, sanatos si liber, tot ceea ce ai de facut este sa te gandesti si sa visezi numai la lucruri care te fac sa te simti bine. Emotiile reprezinta limbajul pe care il folosim pentru a comunica cu universul; iar universul ne trimite intotdeauna inapoi, ceea ce primeste de la noi. Daca gandurile ne sunt predominant negative si pline de spaima, realitatea care ne este reflectata este una de stres si frica. Daca avem ganduri predominant pozitive si luminoase, realitatea pe care ne-o intoarce universul va fi una de pace, bucurie si frumusete. Experientele pe care le traiti sunt intotdeauna o reflexie a modului in care va simtiti. Astfel incat, daca suferiti, indiferent in ce fel – fie ca e vorba de o nemultumire generala sau de o boala care va ameninta viata – emotiile va vor fi ghid spre revenirea la starea de echilibru. Daca veti avea ganduri, senzatii si experiente care va fac sa va simtiti mereu tot mai bine, veti ajunge la o calitate a vietii, dincolo de ceea ce ati visat. Cheia se afla in consecventa. Exista multe lucruri in viata care ne dau iluzia ca ne fac sa ne simtim mai bine, cum ar fi o tableta de ciocolata sau un medicament; dar, daca vreti sa va simtiti cu adevarat mai bine, trebuie sa priviti in voi. Cand veti intelege cum, de-a lungul timpului, straturile de toxicitate v-au indepartat tot mai mult de cine sunteti cu adevarat, atunci va veti da seama si care este radacina fundamentala a tot ceea ce inseamna lipsa starii de bine. In plus, informatiile pe care le-ati aflat din aceasta carte cuprind tot ceea ce va trebuie pentru a elimina, cu blandete, toxicitatea si a redescoperi ce fiinta extraordinara sunteti. Prin minunata sa functionare interdependenta, ca si prin constructia sa desavarsita, organismul uman nu a incetat vreodata sa ma uimeasca. Este vehiculul perfect, care ne poarta prin aceasta realitate fizica, intr-o aventura magica de expansiune pura. El a fost conceput sa se autorepare si sa fie intotdeauna capabil, daca i se ofera posibilitatea, sa revina la starea de echilibru si armonie. Pentru cei care pot sa vada prin ele, corpul are multe ferestre catre cele mai launtrice mecanisme ale sale. Adesea, ochii sunt numiti ferestrele sufletului. Insa, pentru un specialist in iridologie, ei sunt si o oglinda a celor mai launtrice mecanisme ale fiecarei parti a organismului. Un acupuncturist chinez traditional va folosi ferestrele oferite de puls, limba si fata, pentru a vedea unde exista o intrerupere in circuitul energiei in corp. Peste tot in lume, vindecatorii traditionali cunosc aceste ferestre – si la fel pot sti toti oamenii de pe aceasta planeta, chiar daca nu sunt constienti de asta. Daca vreti, cu adevarat, sa va cunoasteti organismul si incepeti sa lucrati cu el – si nu impotriva lui – veti avea acces la aceste ferestre. Corpul ne arata intotdeauna cum sa se intoarca la echilibru si armonie, iar cheia pentru aceasta revenire o detin intuitia si simtamintele fiecaruia. Pentru a deveni intregi, nu trebuie sa fiti experti in medicina – straveche sau moderna – ci doar sa ajungeti buni cunoscatori a cine si ce sunteti cu adevarat. Suntem fiinte vibrationale si, ca sa ne implinim potentialul adevarat, trebuie sa vibram in armonie cu universul nostru. E vremea sa intelegem ce inseamna a fi in rezonanta, ca sa putem pulsa cu totii in acelasi ritm, in loc sa traim in aceasta lume, de noi creata, in care totul este in opozitie. Schimbarile care au loc in prezent au creat posibilitatea de a ne transforma potentialul, in realitate. Pulsul Pamantului se accelereaza. Rezonanta Schumann este mai mare decat in trecut. Vibratia fotonica creste permanent, astfel incat e suficient sa deschidem bine ochii, pentru a vedea adevarul. Incercarea careia trebuie sa ii facem fata este sa reusim punerea de acord a ritmurilor microcosmosului care suntem, cu macrocosmosul in care traim. De asemenea, trebuie sa ne inaltam vibratia si constiinta – si sa ii permitem Luminii universului sa lumineze frumusetea a cine suntem cu adevarat. Trebuie sa incetam sa ne mai impotrivim; trebuie sa ne lasam in voia trezirii noastre celulare. Este destinul nostru. Aceste schimbari exista acum si aici, iar noi trebuie sa le infruntam – fie ca ne place sau nu. Trebuie sa ne dam seama ca avem puterea sa inducem o schimbare masiva, pentru binele tuturor. Nu mai putem sa stam deoparte. Fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa aleaga cum vrea sa fie lumea. Vrem sa traim intr-o continuare a ceea ce a fost? Sau vrem sa traim intr-o lume minunata – a pacii, armoniei si fericirii depline? Vom lasa, in continuare, sa ne domine frica si confuzia? Sau alegem ca realitatea sa ne fie una a iubirii, compasiunii si intelegerii? La diferite niveluri, fiecare dintre noi stie ca ne-am nascut ca sa fim fericiti, dar ca fericirea poate fi atinsa, numai traind in armonie cu creatia. Accelerarea incredibila a vibratiilor din univers este aici ca sa ne ajute, nu ca sa ne puna piedici. Singura piedica este refuzul nostru de a ne accepta destinul, care este acela al implinirii adevaratului nostru potential. Pacea este trairea in echilibru si armonie si ea apare doar atunci cand vibram cu totii la unison. Stim cat de minunat este sentimentul pe care ni-l da starea de pace si iubire. Vibratiile sunt armonizate si rezonantele se potrivesc perfect. Este energia care se creeaza intre mama si copil, dupa momentul nasterii. Mama se uita iubitoare la propria creatie si vede reflectata inapoi iubirea pura. Una dintre cele mai tulburatoare experiente pe care le putem trai este sa asistam la nasterea unei noi vieti, deoarece aceasta ne aminteste de minunatia si de frumusetea a cine suntem cu adevarat. Cu totii am fost nascuti ca sa fim creatori constienti ai realitatii noastre si sa facem ca aceasta sa fie una a bucuriei, a rasului, veseliei si frumusetii. Suntem fiinte care ne extindem si co-creatori ai unui univers in expansiune. Modul in care va simtiti va este ghidul – simplu, dar puternic – pentru ceea ce atrageti in realitatea pe care o traiti. Cand vibram in armonie cu universul, simtim ca suntem una cu el; si asta ne ingaduie expansiunea. Cand ne situam impotriva universului, viata devine dificila si plina de obstacole. A venit vremea sa nu ne mai luptam, sa nu ne mai chinuim sa obtinem fericirea – ci doar sa ne lasam sa alunecam liber in aceasta stare. Toate problemele din lume au aparut, atunci cand ne-am separat unii de altii. Fiecare dintre noi traieste intr-o realitate diferita, astfel incat e aproape imposibil sa comunici cu cei din afara propriei vibratii. Toate conflictele din aceasta lume au aparut din cauza incapacitatii de a comunica eficient unii cu altii. De la relatii frante, la razboaie mondiale, toate disputele s-au nascut dintr-o lipsa de rezonanta comuna. Aceasta lipsa se reflecta in noi, prin aparitia bolii. Cand o parte din corp nu mai functioneaza bine, partea aceea nu este in rezonanta cu restul corpului. Daca, de exemplu, avem o afectiune la plamani, capacitatea de a simti si a exprima durerea, ca si aspiratia spre puritate nu vor fi line. Trebuie sa putem aduce acea parte a corpului, la rezonanta intregului. Nu putem sa ne inaltam constiinta, daca exista conflicte intre oricare dintre partile organismului nostru sau intre noi si spatiul-timp pe care il ocupam. Cand corpul nu este in stare buna, el are nevoie sa fie ingrijit cu iubire, pana revine la armonie. Daca vrem sa traim in pace si armonie unii cu altii, sa ducem vieti pline de sens si de aventura, daca vrem sa ne implinim cu adevarat, uriasul nostru potential de co-creatori ai realitatii pe care o traim, trebuie sa invatam, fiecare, sa revenim la starea de rezonanta cu legile universale. Observ adesea ca, atunci cand apare o situatie la care nu poti gasi imediat o solutie, este bine sa dai totul peste cap, deoarece asa vei avea o alta perspectiva care, de multe ori, aduce solutia in centrul atentiei. Si astfel incepem, cu adevarat, sa privim lucrurile altfel. De exemplu, multi oameni cred ca materia influenteaza constiinta. Dar ganditi-va o clipa la constiinta ca fiind cea care creeaza materia. Privind lumea din aceasta perspectiva, incepem sa intelegem cum ne cream propria realitate si cat de mult putem sa ne influentam viata. Imi plac punctele de vedere neobisnuite, pentru ca ele te fac sa gandesti altfel, mai larg. O astfel de perspectiva ar fi ca, de fapt, Soarele nu produce caldura si lumina, ci functia lui este sa reflecte constiinta emanata de pe Pamant. A privi din acest unghi ne ajuta sa intelegem si sa ne asumam faptul ca suntem creatori si participanti la o actiune uluitoare, in curs de desfasurare. Ganditi-va o clipa cum ar fi lumea asta, daca ne-am rasturna punctul de vedere. Daca, in loc sa ne luptam cu bacteriile si virusii, am face un parteneriat cu ei? Daca nu i-am mai considera dusmani, ci aliati in corp – aliati care ne ajuta sa cautam in permanenta echilibrul, armonia si vibratia cea buna? Ce schimbare ar fi aceasta, pentru modul in care intelegem boala! Fiecare dintre noi traieste intr-un corp omenesc – dar poate ca acum e momentul sa ne dam seama de pozitia pe care o avem in univers. Exista multe cursuri pe care le puteti face, multe carti pe care le puteti citi despre lumea fizica – cele despre nutritie, agricultura si cresterea animalelor; la fel, exista o gama uriasa de subiecte referitoare la calea spirituala. Dar si mai interesant este faptul ca noi traim intre aceste doua energii – cea fizica si cea spirituala; ca ne aflam chiar in miezul acestui intreg proces numit „viata“. Cand constientizam acest lucru, incepem sa vedem totul mult mai clar si sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata. Despre aspectul acesta, de responsabilitate personala, am vorbit, in mod repetat, in toata cartea de fata. Este unica noastra responsabilitate si, in acelasi timp, cea de suflet: sa ne pregatim vehiculul, astfel incat el sa comunice cu energiile universale si sa le radieze. Trebuie sa intelegem cum sa lucram atat cu energiile pamantesti, cat si cu cele ceresti si sa le cuprindem in locul de intalnire care este corpul nostru. Energiile ceresti si cele pamantesti se unesc in alimente. In societatea noastra moderna, acest lucru e in mare parte uitat. Cultivarea hranei are loc atat de departe de locul in care traim efectiv, iar in unele cazuri este tot mai lipsita de orice contact omenesc. Stramosii nostri intelegeau puterea legaturii cu pamantul si cu hrana pe care o cultivau pe acel pamant. Daca am recupera aceasta cunoastere, relatia noastra cu mancarea ar fi total diferita. Cand plantezi o samanta cu mana ta, in acea samanta ai lasat ADN-ul tau si vibratia ta. Ingrijind planta ce creste, vibratia ta interactioneaza continuu cu vibratia ei si cu pamantul in care se dezvolta. Apoi, cand o culegi si o mananci, ea devine doctoria ta unica, plina de vibratiile cerului, ale Pamantului si ale tale. Si astfel organismul o digera fara nicio impotrivire si fara nicio greutate. Natura este un mare echilibrator. In orice zona, ea pune la dispozitie toate plantele de care e nevoie pentru a hrani si a vindeca oamenii ce locuiesc acolo. Aceasta putere de vindecare si de hranire este mult amplificata, atunci cand oamenii interactioneaza cu pamantul si cu plantele. Asta spunea Rudolf Steiner, cand sugera ca, daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa vindecam mai intai Pamantul. Este imperios necesar sa fim implicati in toate procesele hranirii noastre. Cand pastram legatura cu cerul si cu Pamantul, cand respectam mediul in care traim si vibram in ritmul energiilor universale, ne conectam mai profund cu cine suntem cu adevarat si dezvoltam cunoasterea interioara a faptului ca solutia oricarei probleme se afla in noi. Rudolf Steiner relata o intamplare minunata – un frumos exemplu in acest sens. E vorba de o persoana care traia in Austria si isi cultiva propria hrana, conform principiilor biodinamice. Agricultura biodinamica se bazeaza pe principiul ca ne aflam intre cer si Pamant. Semintele sunt plantate, ingrijite si recoltate in armonie cu Luna si cu alte energii universale. Aceasta persoana nu avea experienta sau pregatire speciala, despre cum sa foloseasca plantele in scop medicinal. Insa atunci cand a avut o problema la stomac, a stiut intuitiv ce planta ii trebuie ca sa se vindece. In cazul respectiv, era vorba de o specie de varza alba. Persoana in cauza dobandise cunoasterea interioara ca varza detinea vibratia necesara pentru a-l scapa de problema ce aparuse la stomac. Omul plantase varza, astfel incat vibratia sa fusese plantata odata cu aceasta. Cand a mancat-o, vibratia verzei in organism a reusit sa sparga blocajul bolii si sa readuca imediat starea de armonie. Pentru unii, asta poate parea magie; dar e vorba de o magie existenta in fiecare dintre noi. Cand ne cultivam singuri alimentele, acestea sunt in rezonanta cu noi, iar organismul le accepta fara impotrivire. Trezirea celulara este o calatorie minunata de autoiluminare. Dandu-le celulelor hrana potrivita, ne trezim potentialul de a intra in legatura cu intelepciunea universala. Si, desi pentru fiecare dintre noi drumul spre aceasta descoperire este diferit, el ne poarta pe toti spre un extaz pur. Este vorba de a primi si a transmite continuu intelepciune, de la o fiinta la alta – la fel cum lumina trece de la o celula la alta. Ati aflat un mod nou de a va analiza uimitorul corp si modul in care functioneaza el cu adevarat. V-ati ascultat propria poveste si i-ati patruns mai bine sensul. Ati inteles cum sa reveniti singuri la armonie. Stiti cum sa va conectati, cum sa va treziti celulele si aveti instrumentele necesare pentru a transforma asta in realitate. Deci, ce aveti de facut de aici inainte?

Un bancher care s-a calugarit povestea parintelui Ilarion

Un bancher care s-a calugarit povestea parintelui Ilarion

 

La 55 de ani, directorul de bancă Ion Dan a ales să-şi pună costumul scump de manager în cui şi să îmbrace austera haină monahală. Îşi pierduse soţia, avea doi copii mari şi de 17 ani era în fruntea unor filiale de bănci ca Bancorex, Banca Turco-Română sau OTP Bank. Ion Dan a absolvit, în 1980, Facultatea de Comerţ, secţia Relaţii Economice Internaţionale la ASE Bucureşti. Primul loc de muncă a fost la ONT Litoral Mamaia , apoi a urmat Direcţia Generală a Vămilor. În 1990 a intrat în mediul bancar: Bancorex, Banca Turco-Română, OTP Bank.
 „Mi-a plăcut ce-am făcut. M-am implicat chiar mai mult decât ar fi trebuit. Este un sector unde îţi asumi riscuri. Eram voluntar, nu-mi era frică. Am avut şi de suportat, dar nu-mi pare rău. Învăţăm din erori, mai rău este când le repeţi. Eu am ales o cale în care nu mai pot face erori", este de părere monahul.

 Cu acordul copiilor

Iniţial, nu a fost un gând foarte clar. Recunoaşte că în ceea ce-l priveşte a avut o înclinaţie pentru monahism de tânăr. Îşi aminteşte că la 34 de ani a simţit atracţia pentru viaţa de călugăr. Copiii, fata şi băiatul, erau atunci foarte mici, nici nu se punea problema să-i lase fără el. Trebuia să-i crească. Ar fi trebuit să se bucure de viaţă când viaţa l-a încercat greu: soţia lui a încetat din viaţă, după o suferinţă.
A fost declicul care l-a făcut să ia o decizie definitivă în ceea ce-l priveşte. „Soţia mea a decedat în 1999 şi abia atunci am început să mă gândesc mai serios la Biserică şi la monahism. Eu am căutat nişte răspunsuri: cine sunt, de unde vin şi unde mă duc? Fiecare se întreabă asta dacă este conştient de sine. Intervin acele lucruri şi aspecte din viaţa fiecăruia, lucruri prin care treci aşa cum mi s-a întâmplat mie cu pierderea soţiei", mărturiseşte părintele Ilarion Dan.
 A fost sprijinul pentru copiii săi în durerea ce cuprinsese familia. Spune că i-a lăsat mereu să aleagă în viaţă, cu grija să nu o ia pe calea greşită. Când ei au trecut de adolescenţă, a simţit nevoia să le ceară permisiunea pentru pasul care avea să-l facă. „Copiii ştiau, oarecum, preocupările mele. Când le-am spus intenţia mea erau deja mari. Puteau să judece. Au fost puţin tulburaţi. Mi-au cerut timp să se obişnuiască cu ideea. În final, am primit cel mai frumos răspuns: «Tata ne-a lăsat pe noi să facem ce vrem, este dreptul lui să-l lăsăm să facă ce vrea el», a spus fiica mea, care locuieşte în Bucureşti. Băiatul meu este la Paris, studiază Artele", zâmbeşte părintele.

 Marea trecere

Directorul de bancă Dan Ion a devenit părintele Ilarion de la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Crucea, judeţul Tulcea. Părintele Ilarion din Tulcea povesteşte despre sine că a „gustat pe lumea aceasta tot ce se putea gusta“. Acum, duce o luptă grea, cea cu sine însuşi.
Mănăstirea Crucea, unde părintele Ilarion slujeşte Domnului

În 2008 a făcut pasul spre monahism. În februarie 2009 a intrat în călugărie. A devenit fratele Ilarion, iar două luni mai târziu a fost hirotonisit la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Crucea. Trecerea a fost treptată. „Am avut timp să mă gândesc! Eram familiarizat cu viaţa monahală, cu părintele Iustin de la Mănăstirea Ioan Casian. Nu a fost un şoc de acomodare, dar este totuşi o trecere să-ţi asumi lucrurile altfel. Am avut posibilitatea să fac ce mi-am dorit, fără să fiu constrâns în vreun fel. Cu adevărat, sunt liber abia acum!", spune părintele Ilarion.

 Îi place să se refugieze la schitul românesc de la Muntele Athos şi se simte foarte apropiat de părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul de la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. „O iei de la început, asta este clar! Şi trebuie să ţi-o asumi ca pe o renunţare de sine totală. Dacă nu pleci cu gândul acesta, este aproape imposibil să reuşeşti. În primul rând, este vorba despre lupta cu sine, care nu este una tocmai confortabilă", mărturiseşte părintele Ilarion.

 „Am fost în vârf, dar nu am nostalgii"

După 1990 a existat o întoarcere a românilor spre religie, chiar o atracţie în rândul tinerilor pentru ortodoxie. Cu timpul s-au atenuat aceste porniri. „Tinerii nu sunt conştienţi de valoarea lor. Văd o lipsă de înţelegere a esenţei persoanei umane, fără un interes pentru lucrurile profunde. Materialismul usucă sufletul. Omul se mulţumeşte cu o viaţă. «Enjoy», «Savurează», este lozinca din ziua de azi. Ori aici unde mai are loc sufletul?", se întreabă părintele.
 Spune că nu i se face deloc dor de viaţa pe care a dus-o înainte. Încă păstrează legătura cu foştii colegi de serviciu. „Am crescut pe malul mării şi sunt înnebunit după mare. Nu mai vreau să conduc maşina. Astfel am timp să privesc. Când merg în oraş mă simt alienat, deşi cunosc fiecare străduţă. Mă simt de parcă aş fi din alt spaţiu. Nu le simt aproape", îşi explică el trăirile. Dacă îi lipseşte ceva? „Nu am nostalgii. Am fost în vârf, am condus Bancorex, Banca Turco-Română, am trecut şi prin falimente, am trăit toate lucrurile din plin. Acum, singurul loc de care mă simt apropiat este Muntele Athos din Grecia", se confesează părintele Ilarion.

Pelerinaje de la muntele Athos 

 Vocea părintelui Ilarion e blândă, iar când vorbeşte despre Muntele Athos ai impresia că asculţi o poveste din altă lume. „E linişte acolo, foarte multă linişte", şopteşte părintele. Pentru el, pelerinajul la Muntele Athos este o călătorie în afara timpului. „Nu este vorba despre geografia locului, unde găseşti doar munte şi mare. Este o linişte deosebită. Călătoreşti în afara timpului", spune părintele, iar dacă ai închide ochii, ai porni cu el într-o călătorie imaginară. Aproape că poţi vedea muntele, iar marea e parcă la picioarele tale. „Muntele este un muzeu al ortodoxiei. Unul în aer liber", susţine părintele. Rememorează cu ochii minţii fiecare dintre cele cinci pelerinaje pe care le-a făcut pe munte, începând cu anul 1999. Pentru că Athos are un statut juridic aparte în Constituţia Greciei, cei care vor să ajungă la lăcaşele de cult trebuie să obţină un permis special.

 Muntele şi duhul lumii

Permisul este eliberat doar după ce un birou special, format din reprezentanţii celor 20 de mănăstiri de la Athos, se întruneşte şi hotărăşte cine poate urca pe munte. Formalităţile cărora a trebuit să se supună sunt nesemnificative, în comparaţie cu sentimentele greu de descris pe care le-a trăit pe munte, atât de diferită de tumultul pe care l-a simţit zi de zi în anii în care a fost director de bancă. „Toată viaţa morală din Sfântul Athos se bucură de o anumită izolare. Acolo se poate păstra o viaţă mănăstirească mai puţin atinsă de duhul lumii", este de părere părintele. El spune că, din păcate, chiar şi în Athos, mondenităţile încep să-şi facă apariţia pe Muntele Sfânt.
 Pelerinajul la Muntele atinge ceva din sufletul fiecărui om care urcă pe munte. În călătoria imaginară, părintele te poartă şi la prima mănăstire construită pe Munte, în secolul X. „Cea mai veche şi ce mai sfântă", dă asigurări părintele Ilarion. Fostul director de bancă a mers pe Munte însoţit de prieteni şi vechi cunoştinţe. „Oameni care nu erau foarte apropiaţi de Dumnezeu s-au simţit minunat. Este extraordinar!", exclamă părintele Ilarion, şi vocea lui răzbate până la cerul care veghează Mănăstirea Sfânta Cruce.
 "Nu mai vreau să conduc maşina. Astfel am timp să privesc. Când merg în oraş mă simt alienat, deşi cunosc fiecare străduţă. Mă simt de parcă aş fi din alt spaţiu."


Românii nu au uitat de Dumnezeu

Grija zilei de mâine îi apasă şi în jur văd doar disperare, însă românii nu şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu. „Credinţa românilor nu este constantă. Poporul se apropie şi se depărtează de Dumnezeu", este de părere părintele.

 Trei întrebări pentru mântuire

În primii ani după Revoluţie, mulţi tineri au ales să trăiască în mănăstiri. „În ultimii 10-15 ani, fluxul s-a redus, aproape a încetat. Viaţa de zi cu zi este un obstacol în calea spre Dumnezeu. Suntem invadaţi de informaţii şi pseudocultură", crede fostul director de bancă. Timp de 17 ani, a luptat zi de zi cu problemele vieţii lumeşti, cu responsabilităţile uriaşe pe care le avea ca director al unor unităţi bancare cu renume. S-a retras la mănăstire şi încearcă să răspundă celor trei întrebări pe care, spune părintele, ar trebui să şi le pună omul: Cine sunt? De unde sunt? Unde mă duc? „Omul este prea ocupat să fugă după plăceri, să recupereze lipsurile materiale pe care le-a îndurat din cauza regimului comunist", spune părintele şi oftează.
 Mărturisirea pe care urmează să o facă îi sugrumă glasul, însă continuă: „Am un prieten foarte bun. Locuieşte de foarte mulţi ani în Olanda. Are cancer", spune monahul. „Este un om de afaceri de succes, a beneficiat de toate avantajele vieţii moderne. Dar nu poate avea capacitatea de a înţelege că dincolo de lumea asta este şi altceva, că viaţa nu se sfârşeşte aici", opinează părintele Ilarion.

 Răspunsuri

El spune că răspunsul la întrebări poate fi găsit, chiar şi în lumea haotică de astăzi. „Singurul răspuns este Hristos, o susţin cu toată tăria. Cine mă aude, ori mă crede, ori încearcă să descopere singur. Când vom ajunge în faţa lui Hristos, vom afla toţi ce puţin puteam face pentru a ne mântui", explică monahul.
 Îşi aminteşte de prietenul său. „Tehnologia medicală este uluitoare, însă toată tehnica din lume nu-l mai poate vindeca acum. Suntem călători pe acest pământ, patria noastră este cerul."

"Când vom ajunge în faţa lui Hristos, vom afla toţi ce puţin puteam face pentru a ne mântui."
Ilarion

călugăr, fost bancher

18 ani de mucenicie

18 ani de mucenicie – 16 aprilie 1993: Sangele Mucenicilor de la Optina, Rusia

“In anul 1993, in noaptea de Pasti, manastirea Optina Ii aducea lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist. Acesti noi sfinti mucenici puteau fi fratii nostri, prietenii nostri, cunoscutii nostri.” *

In ziua de 16 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi. In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta cartre portile care deschid drumul catre schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 cm si pe care gravase numerele 666 si inscriptia “satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe cale monahala! 

Monahul care ne-a deschis capela care acum acopera cele trei cruci ale mucenicilor optineni ne-a spus cu emotie ca, desi manastirea Optina a dat cerului si ortodoxiei pe marii stareti (Ambrozie, Lev, Moise, Anatolie, Varsanufie…), acolo se considera totusi ca cea mai valoroasa ofranda inchinata Domnului Hristos sunt cei trei tineri calugari, ucisi in dimineata de Pasti a anului 1993. Trei – cei mai buni – alesi de Domnul sa urce catre El in ziua Invierii! Aceasta arata ca jertfa lui Hristos este la fel de actuala si astazi, ca este singura cale spre mantuire. “ Nu toti suntem chemati la mucenicia sangeroasa, dar toti suntem chemati la mucenicia nesangeroasa, care are loc prin purtarea crucii pe care Dumnezeu ne-a trimis-o spre mantuire” *  

Socul si apoi jalea monahilor si a vietuitorilor manastirii Optina, la aflarea uciderii celor trei confrati ai lor a fost de nedescris, dar slujbele trebuiau sa continue.

Ieromonahul M spune: “dupa slujba am plecat la manastire. Atunci am vazut acel cutit infricosator. Fratii ucisi erau acoperiti cu o stofa neagra. Stiam ca cei ce zaceau acolo erau mucenici, insa atunci eram in stare de groaza.”

“In ziua inmormantarii a inceput dintr-o data sa ninga – si-a amintit unul dintre prietenii mireni ai parintelui Vasile. Ningea cu fulgi mari, plini de apa… Iar in biserica mirenii si calugarii isi luau ramas bun de la cei ucisi, o adiere calda si placuta se simtea de la tamaie si de la ceara lumanarilor. La prohodire, au venit la Optina sute de oameni, printre care multi cu copii… Cand sicriele au fost scoase din biserica, ninsoarea s-a oprit, cerul s-a limpezit si a iesit soarele. Inmormantarea s-a savarsit dupa randuiala pascala. Tocmai de aceea sicriele au fost captusite cu material rosu. Clopotele au rasunat, vestind bucuria Invierii… Egumenul M a spus: “ Am pierdut oameni, dar am dobandit ingeri in Cer; am pierdut calugari, am pierdut parinti slujitori, insa am dobandit noi mucenici in Cer. Rugaciunile lor vor acoperi neamul nostru, vor acoperi Biserica noastra , vor acoperi tot poporul lui Dumnezeu, care tinde spre curatia vietii si sfinteniei“*

Igor Ivanovici Rosliakov ( Ieromonahul Vasile) s-a nascut pe 23 decembrie 1960, intr-o familie simpla din Moscova, iar in timpul studentiei sale la Facultatea de Jurnalistica din Moscova a devenit membru al echipei nationale de polo a Rusiei.

Era un copil, apoi un tanar independent, cu un character ferm si echilibrat, tacut si foarte credincios, cu mare inclinare catre scriere, fiind mai apoi solicitat sa se angajeze ca jurnalist la un cotidian moscovit. A ales insa calea monahala.

Jurnalul sau, cu insemnari de o adanca traire duhovnicesca, ne arata in acelasi timp in ce mod un semen de langa noi poate gasi si azi Calea Mantuirii.

Foarte importante sunt ultimele doua insemnari din Jurnalul Parintelui Vasile:

Prima insemnare: “ Doamne, Tu mi-ai daruit iubire si m-ai schimbat intru totul, iar eu acum nu mai pot face altceva decat numai sa merg la chinuri spre mantuirea aproapelui meu. Suspin, plang, ma ingrozesc si nu pot face altceva, caci iubirea Ta ma calauzeste si nu voiesc sa ma despart de ea, pentru ca in ea imi gasesc nadejdea mantuirii si nu deznadajduiesc pana in sfarsit, vazand-o pe ea in mine”. De altfel, cu o luna inainte de Pasti, Parintele Vasile a mers la Moscova, a slujit parastas la mormantul tatalui sau si a desfintat contul de la cec in care mama sa continua sa depuna bani pentru el, muncind ca garderobiera la cei saptezeci de ani ai sai. A inchis contul si a dat banii mamei, spunându-i ca nu-i trebuie acesti bani. Tot inainte de marea sarbatoare a Invierii Domnului, toti cei trei calugari, ierom. Vasile, Trofin si Ferapont, si-au dat lucurile dragi fratilor din manastire, cu bucurie, spre marea mirare a acestora ( crucifix, icoane, carti…), ceea ce ulterior a facut dovada faptului ca fiecare dintre cei trei stia si isi acceptase deja jertfa mantuirii sale.

A doua insemnare: “ Prin Duhul Sfant Il cunoastem noi pe Dumnezeu. El este noul organ, necunoscut noua, dat noua de Domnul pentru cunoasterea iubirii si a bunatatii Lui., Este cumva ochiul cel nou, urechea cea noua pentru vederea celor nevazute si pentru auzirea celor neauzite. Este ca si cum ti s-ar da aripi si ti s-ar spune: acum poti zbura prin tot universal. Duhul Sfant reprezinta aripile sufletului.”

Dupa moartea Parintelui Vasile, in chilia lui s-a gasit pe masa Apostolul, cu semnul de carte in locul in care citise ultima data: “ ca eu de acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat. Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul judecator… “ (Timotei, IV)

Avea 33 de ani si era monah de doar trei ani, tuns in monahism la 23 august 1990…

Ieromonahul Vasile s-a nascut in 1960, calugarul Trofin in 1954, calugarul Ferapont in 1955. Fiecare dintre ei ne putea fi coleg de scoala, vecin, cunostinta… Noi suntem aici in lumea acesta, de 15 ani ei stau langa Domnul si se roaga fierbinte pentru noi, cei de acum, a caror viata simpla si grea o cunosc foarte bine.

Parintele care ne-a vorbit acolo, in capela celor trei mucenici de la Optina, ne-a indemnat “scrieti biletele cu necazurile si dorintele voastre, pe care sa le lasati la crucile lor. Nu conteaza limba in care scrieti. Nu le citeste nimeni. Rugile voastre vor fi ascultate si se implinesc.” De fiecare data spun pelerinilor toate acestea, lumea scrie, se roaga si pleaca. Acum catava vreme, o doamna care fusese in pelerinaj in Rusia mi-a telefonat sa imi spuna: “stiti, cand ne-ati spus de biletele, m-am gandit sa verific daca e adevarat si mi-am pus o dorinta imposibila. Acum, dupa 6 luni, dorinta mi s-a implinit! Am sunat special sa va spun cat de mare si grabnic, incredibil, este ajutorul mucenicilor de la Optina!”

 Anul trecut, in 2007, am ajuns la manastirea Optina in 19 aprilie, fara sa stim ca in 18, cu doar o zi inainte, fusese marea sarbatoare a celor trei mucenici – pentru care acum Biserica Rusa pregateste dosarele de canonizare, minunile lor fiind binecunoscute in intreaga Rusie. Ne-a intampinat acolo maica Vasilia, o moldoveanca tanara si micuta, care tare s-a bucurat afland ca suntem romani si care ne-a spus ca si-a luat numele de calugarie de la Ieromonahul Vasile. Desi nu este declarat inca sfant, toata republica Moldova asa il considera!

Maica Vasilia are duhovnic la Manastirea Optina , pe unul dintre prietenii ieromonahului Vasile si mi-a aratat, cu mare emotie, ce are ea mai de pret: o bucata mica de fasa impregnata cu sangele ieromonahului Vasile, in dimineata de Pasti 1993, sfinte moaste, chiar daca inca cei trei se odihnesc sub pamant. Sangele mucenicilor de la Optina a ramas cu noi… Sfinti si oameni, oameni si sfint, asa este Rusia!

Si tot maica Vasilia ne-a mai facut o surpriza extraordinara, ne-a prezentat maicii Maria, mama calugarului Ferapont, care mai zabovise o zi dupa comemorarea fiului sau, ca mucenic. Am aflat atunci ca si mama Ieromonahului Vasile s-a calugarit dupa moartea fiului sau, luand numele de Vasilia – mama careia fiul i-a dat nume!

Fie ca pentru rugaciunile sfintilor mucenici de la Optina Domnul sa ne inlesneasca Calea spre matuire!