Senioarele şi singurătatea

Senioarele şi singurătatea

Femeia, ca şi bărbatul, vrea să-şi manifeste creativitatea, să exprime pe sine care este în căutare continuă a ceva mult mai înalt şi mai bun decât ceea ce are. Se ştie că femeia este mult mai sensibilă şi mai căutătoare de lumină. În planul vieţii culturale, educative, artistice şi spirituale femeia este o prezenţă vie. Ceea ce se poate spune despre femeie este că foarte des nu este nici înţeleasă, nici susţinută de societate şi nici măcar de cel alături de care a ales să-şi petreacă viaţa până ce moartea îi va despărţi.

Din păcate de foarte multe ori cea care-i desparte nu este moartea, ci chiar viaţa. Acest lucru se întâmplă pentru că ei doi nu-şi găsesc starea de pace în aceeaşi căutare, în aceleaşi dorinţe şi îşi definesc sinele în mod diferit.

Atunci cei doi se despart pentru că practic vorbesc limbi diferite şi cel puţin unul idntre ei, dacă nu amândoi se simt frustraţi. Doi parteneri nu pot trăi împreună dacă unul vrea să-l controleze pe celălalt şi să-i libertatea de exprimare şi posibilitatea ed a-şi găsi bucurii interioare şi de a le exprima.

Fiecare om are nevoie de bucurii, împliniri şi dacă familia pe care şi-a închegat-o nu-l poate ajuta pe om să se realizeze în plan intelectual sau spiritual, acesta se va rupe şi se va elibera de cel care vrea să-l schimbe sau să-l stăpânească. Se poate spune că cel mai mult femeia simte nevoia să se exprime pe sine fără a cere părerea bărbatului ei sau a celorlalţi membri ai familiei sau ai societăţii.

Dacă fiecare om are dreptul şi liberatea de a se exprima pe sine ca persoană matură şi o face mai mult decât alţii. Şi în cazul în care nu găseşte înţelegerea şi dragostea de care are nevoie pentru a se exprima pe sine, îşi va lua libertatea de a pleca din cuibul ce ar fi trebuie să fie al înţelegerii şi dragostei pentru a zbura singură spre libertatea ei de exprimare.

Cea mai grea luptă o dă cu cu sinele fals şi cu neputinţele proprii. Dar dacă se desprinde de punctul de vedere limitat al celor ce vor să o stăpânească, femiea matură, seniora, se exprimă în libertate profundă din eul ei profund, creator şi puternic.

Limitele ei dispar neputinţele, deznădejdile, fricile pentru că se întâlnesc cu forţa fără limită dăruită ei la momentul creaţiei.

Acestă redescoperire a sinelui înalt o ajută pe femeia luminată să devină lumiător pentru alţii şi astfel ea aprinde făcliile speranţei în mâinile celor ce le le purtau complet stinse.

Gândurile, acţiunile şi creaţiile ei devin simbol şi putere pentru mulţi alţii. Femeia se implică în acţiunile educative, spiritual – instructive, caritabile şi devine o rotiţă în marele angrenaj al celor ce pot dărui ceva important pentru lumea în care trăiesc.

Astfel singurătatea femeii o ajută să devină foarte creativă şi foarte puternică, creativitate care este de folos unui mare număr de semeni. Astfel singurătatea pentru că ea devine şansa ei de exprimare şi puterea ei de înţelepciune şi cunoaştere. Ea constată că bucuria ei poate fi importantă pentru foarte muţi oameni.

Doar oamenii cu adevărat buni şi creativi pot fi de folos celorlaţi oameni. Creativitatea impune libertate, singuratate şi profunzime în gândire şi în exprimare.

Seniora liberă şi înţeleaptă înţelepţeşte şi eliberează sufletele care trăiesc în colivia neputinţei proprii. Astfel că cea mai singură devine iubită nu de unul, nu de unii, ci de cei ce o merită, o iubesc şi cărora ea li se dăruişte din tot sufletul pentru că simte că aşa poate fi fericită. Fericiţi cei ce dăruiesc, căci a lor eset împărăţia cerurilor.